Cei mai mulţi dintre noi credem că ştim ce trebuie să facem când mergem cu maşina pe zăpadă iarna. Dar sunteţi siguri că ştiţi şi aplicaţi cele mai importante reguli la şofatul pe timp de iarnă?
Poate vi se pare uşor să conduceţi maşina pe zăpadă atunci când îl vedeţi pe
Alain Prost la volanul maşinii de curse
Dacia Duster Ice, în Trofeul Andros. Însă, în realitatea de zi cu zi, regulile sunt cu totul altele.
Trebuie folosite anvelope de iarnă, precum şi lanţuri antiderapante când condiţiile o cer.
Nici nu ar trebui să ieşiţi cu maşina pe drumurile înzăpezite dacă nu aveţi anvelope de iarnă corespunzătoare şi lanţuri auto în portbagaj (sau alte accesorii antiderapante). Despre cei care circulă cu anvelope de vară iarna nu mai amintim cât de iresponsabili sunt.
Cauciucurile de iarnă au o compoziţie care le permite o rezistenţă mai bună la temperaturile joase, precum şi un desen al benzii de rulare care asigură o aderenţă mai bună (
vezi aici mai multe detalii despre anvelopele de iarnă). Nu înseamnă că veţi avea maşina dotată cu şenile, dar, în mod clar, anvelopele de iarnă sunt mult mai bune iarna decât cele de vară. Sunt mai bune şi decât pneurile intermediare, de vară/iarnă.
Nu vă gândiţi că veţi face o mică economie dacă luaţi doar două anvelope de iarnă, pentru roţile motoare. De exemplu, dacă doar roţile faţă sunt echipate cu penuri de iarnă, iar cele din spate cu unele neadaptate sezonului, se pot produce derapaje în foarte multe situaţii (mai ales în viraje, dar şi la frânările bruşte), care ulterior se soldează cu nişte cheltuieli mult mai mari în service.
Folclorul mai spune că e bine să dezumfli puţin cauciucurile iarna - fals. Pneurile de iarnă sunt concepute să ruleze la o anumită presiune nominală, recomandată de constructor. Dezumflarea lor poate duce la pierderea presiunii, deteriorarea pneului şi chiar la pierderea controlului maşinii.
Pneurile de iarnă au, însă, şi ele limitele lor. În caz de zăpadă abundentă sau zăpadă îngheţată, este necesară montarea lanţurilor de iarnă. Acestea se montează pe roţile punţii motoare (dacă aveţi tracţiune 4x4, este necesară montarea lanţurilor de zăpadă pe toate cele patru roţi) şi pot fi folosite la viteze mult mai mici - în general, între 50 şi 80 km/h, în funcţie de specificaţii.
Atenţie, nu rulaţi pe asfalt uscat cu lanţurile de iarnă montate pe pneuri. Pe lângă faptul că zgomotele la rulare cresc mult, iar direcţia nu va mai fi la fel de uşor de manevrat, mult mai important este că se deteriorează atât lanţurile, cât, mai ales, cauciucurile. Deci este preferabil să pierdeţi puţin timp pentru demontarea/montarea lanţurilor, în funcţie de împrejurări.
În cazul în care trebuie să montaţi lanţuri antiderapante când sunteţi pe drum, asiguraţi-vă că vă opriţi cât mai departe de carosabil, iar pe autostradă nu faceţi această operaţiune pe banda de urgenţă, ci doar în parcări. Există întotdeauna un risc major să fiţi observat prea târziu sau să fiţi implicat într-un accident provocat de cineva care nu e la fel de prevăzător şi atent iarna.
De multe ori, iarna, pare comic atunci când vedem maşini circulând cu 10 cm de zăpadă pe ele, şoferul uitându-se printr-un "hublou" prin pabriz, în rest geamurile fiind acoperite cu zăpadă sau gheaţă. Însă o vizibilitatea proastă este mai mult decât periculoasă.
Este necesară curăţarea maşinii astfel încăt să obţinem o vizibilitate cât mai bună.
Înainte de a pleca, trebuie curăţate geamurile de zăpadă şi gheaţă, dar şi oglinzile retrovizoare. Atenţie, racletele ieftine pot produce zgârieturi pe parbriz, deci e de preferat folosirea unui spray anti-îngheţ pentru geamuri şi o racletă cu un plastic mai moale. Dacă aveţi posibilitatea, e bine să acoperiţi parbrizul şi luneta cu o husă, în cazul în care nu aveţi un garaj. Atenţie la ştergătoare - deterioraţi cauciucul dacă daţi jos gheaţa de pe ele cu racleta.
Poate fi o mare problemă accesul în maşină dacă în încuietori a intrat apă şi a îngheţat, deci e bine să folosiţi un spray anti-îngheţ şi în acest caz - lucru valabil la maşinile fără telecomandă. În rest, cea mai întâlnită problemă este "nu pot deschide uşa!".
Acest fenomen este cauzat de îngheţarea apei infiltrate între rama uşii şi caroserie - nu trageţi foarte tare, riscaţi să stricaţi mânerele, încercaţi mai bine să curăţaţi gheaţa din şanţuri şi să trageţi uşor de marginile portierei, dacă aceasta se întredeschide. Puteţi încerca şi alte portiere, dacă nu se 'deschide cea a şoferului, ceea ce va presupune ulterior şi abilităţi de contorsionist pentru a ajunge la volan...
Mulţi consideră că aruncă banii pe fereastră dacă merg la spălătorie iarna. Fals. Nu e un moft care ţine de aspectul maşinii, ci un lucru care previne coroziunea tablei şi deteriorarea vopselei.
Este recomandată spălarea maşinii o dată pe săptămână, mai ales în condiţii de iarnă grea.
Zăpada pusă pe maşină antrenează şi diverse particule de praf, care devin abrazive, mai ales dacă se folosesc raclete dure, de exemplu. În zgărieturile fine de pe caroserie intră apă şi praf, iar îngheţul face zgârieturile zgârieturile de suprafaţă să devină adevărate puncte de formare a ruginii.
În general, caroseriile galvanizate nu au astfel de probleme, dar, în funcţie de modalitatea de deszăpezire, există întotdeauna riscuri. Spălarea la intervale regulate a caroseriei maşinii scade riscul ca murdăria să afecteze caroseria, geamurile sau blocurile optice. Nu este recomandabil ca iarna să spălaţi maşina la instalaţii automate cu perii dure, chiar dacă acest lucru înseamnă o economie de timp.
Să nu uităm că iarna se foloseşte material anti-derapant pe drumuri - în general sare. Sarea este foarte corozivă şi, dacă nu este îndepărtată cât mai repede, poate afecta serios tabla maşinii. Acest lucru este valabil mai mult în partea de sub maşină, foarte expusă, dar şi elementele suspensiei sau discurile şi etrierele de frână pot avea de suferit. Prin urmare, la spălătorie cereţi o atenţie mai mare la curăţarea maşinii pe dedesubt.
Spălarea cauciucurilor, îndeosebi a canalelor de pe banda de rulare, nu este o prostie. În şanţuri se acumulează diverse particule de praf, sare, pământ, care, dacă se tot adună în timp, afectează performanţele de aderenţă ale cauciucului, dar pot produce şi deteriorarea acestuia.
Când intri în maşină iarna, constaţi, de cele mai multe ori, că înăuntru e la fel de frig ca afară, iar volanul este foarte rece. Mulţi preferă să dea drumul la motor şi la instalaţia de încălzire câteva minute, înainte de a pleca.
Este mai bine să plecaţi cât mai repede după pornirea motorului.
În cazul în care ţineţi motorul deschis la ralanti şi porniţi instalaţia de încălzire, acesta va consuma mai mult, deci va emite mai multe particule nocive în atmosferă. Dacă vă puneţi în mişcare cât mai repede după pornirea motorului, regimul termic va creşte mai repede, catalizatorul va ajunge mai repede la temperatura nominală, iar emisiile şi consumul vor fi mai reduse.
Dacă nu sunteţi chiar ecologişti, atunci poate vă pasă de buzunar: la ralanti, motorul se încălzeşte mai greu, deci uzura componentelor este mai mare, mai ales în condiţii de temperatură scăzută. În plus, sistemul electric este suprasolicitat de instalaţia de încălzire dacă maşina nu este în mers, deci probabilitatea unor probleme electrice creşte.
Pe zăpadă, se porneşte uşor, nu se bruschează maşina
Majoritatea covârşitoare a maşinilor de la noi sunt dotate cu ambreiaj mecanic şi cutii de viteze manuale. Prin urmare, este necesară o dozare mai atentă atât a pedalei de accelerare, cât şi a celei de ambreiaj.
În primul rând, trebuie să vă asiguraţi că roţile sunt drepte, axial pe direcţia maşinii. E adevărat că acest lucru e mai greu când maşinile sunt parcate una după alta, dar astfel se evită probleme la diferenţial sau planetare.
Motorul trebuie turat puţin, în general pe la 2.000-2.500 rpm - nivelul turaţiei depinde şi de tipul motorului, pe benzină sau diesel. Dacă, în condiţii normale, folosim treapta întâi pentru plecarea de pe loc, iarna, pe zăpadă, este de preferat utilizarea treptei a doua. Acest lucru, însă, necesită o minimă acomodare şi experienţă, de multe ori motorul oprindu-se (calează) dacă nu se dozează corect pedala de ambreiaj.
Din păcate, nu există nişte reguli universal valabile pentru toate maşinile la pornirea de pe loc pe zăpadă, însă cel mai important este să nu se bruscheze pedalele, mai ales cea de ambreiaj. Dacă ambreiajul este lăsat prea repede, în treapta întâi, există riscul ca roţile să patineze. Când realizaţi că roţile încep să patineze, trebuie lăsată puţin pedala de acceleraţie, până când îşi recapătă aderenţa, având totodată grijă să nu calaţi motorul.
Nu are rost să încercaţi să ieşiţi cu maşina dintr-un loc înzăpezit fără a da zăpada la o parte. Prin urmare, e bine să aveţi o lopăţică de zăpadă şi să nu faceţi nazuri la puţină muncă fizică. De bun simţ este să nu aruncăm zăpada pe maşina vecinului de parcare sau la roţile acestuia...
Atenţie la maşinile echipate cu sistem anti-derapaj ASR. În multe cazuri, acesta trebuie decuplat pentru a putea porni de pe carosabil alunecos sau acoperit cu zăpadă - asta deoarece sistemul comandă frânarea roţilor şi "taie" acceleraţia dacă sesizează tendinţa de derapare a roţilor.
În cazul cutiilor automate, dacă aveţi, pe lângă P, R, N, D şi posibilitatea de a alege treapta a 2-a sau a 3-a, puneţi levierul în această poziţie, pentru a putea porni lin şi fără a derapa de pe loc.
Zăpada este foarte înşelătoare şi poate ascunde gheaţă, aşa încât principala "armă" pe timp de iarnă este conducerea foarte preventivă şi renunţarea la vitezomanie.
Circulaţi cu viteză redusă şi fiţi foarte atenţi la trafic.
E recomandabil ca, pe drumurile înzăpezite, să circulaţi mai încet decât vă impun limitele de viteză legale. Astfel, puteţi fi mai atenţi la trafic şi puteţi reacţiona mai devreme în caz de necesitate.
Este indicat să încercaţi permanent să intuiţi ce se poate întâmpla în faţă, nu doar cu maşina din faţa voastră, deci iarna atenţia distributivă trebuie să fie la cote mai mari. Prin urmare, renunţaţi la lucrurile care vă distrag atenţia în timp ce conduceţi (telefoane, discuţii cu pasagerii, concentrarea prea mult pe sistemele audio sau de climatizare).
Pe lângă viteza redusă, este necesar să lăsaţi o distanţă foarte mare faţă de maşina din faţă. În trafic urban, este recomandabil să se renunţe la stilul "bară la bară" din restul anotimpurilor, deoarece un mic accident blochează apoi circulaţia pentru foarte multă vreme şi toată lumea are de pierdut.
Nu trebuie uitat de schimbarea lină a treptelor de viteză: bruscarea ambreiajului poate duce la pierderea pentru moment a aderenţei şi chiar a direcţiei. La retrogradare trebuie, de asemenea, atenţie să nu bruscaţi ambreiajul.
Ar fi bine să acordaţi atenţie şi zonelor pe unde circulaţi şi să încercaţi să anticipaţi pentru ce ar putea ascunde zăpada - cel mai periculos lucru este poleiul sau gheaţa. Trecerea peste poduri sau prin tunele trebuie să se realizeze cu viteză mai redusă, iar porţiunile umbrite din păduri este mai probabil să ascundă gheaţă sub zăpadă.
Atenţie şi în condiţiile de drumuri pe care s-a turnat material antiderapant. Există multe şanse ca, la fel pe asflatul cu criblură, să vă sară în parbriz o bucată de sare sau de gheaţă de la ceilalţi participanţi la trafic. Nu e deloc penibil să mergi cu viteză cât mai redusă în astfel de porţiuni, cu mâna pe parbriz, pentru a opune rezistenţă în cazul vreunui impact cu o pietricică.
Folclorul spune că iarna nu trebuie să te atingi de pedala de frână, însă acest lucru este doar parţial adevărat: trebuie, de fapt, să dozezi foarte uşor pedala de frână.
Încercaţi să evitaţi situaţiile în care trebuie să frânaţi brusc. Încetiniţi din timp, astfel încât să nu fie necesară frânarea bruscă.
Pe lângă faptul că pedala de frână trebuie acţionată mai uşor pe zăpadă decât pe asfalt uscat, atenţie şi la modalitatea de frânare: în "cascadă".
La maşinile care nu sunt echipate cu ABS, blocarea roţilor pe zăpadă poate surveni foarte uşor, mai ales dacă se frânează mai brusc. În aceste cazuri, este recomandată o "cascadă" de frânări mai mici. Adică se frânează uşor, viteza maşinii scăzând puţin, apoi se lasă pedala de frână şi iar se apasă uşor. Viteza scade mai încet, dar se evită blocarea roţilor - care transformă maşina într-o "săniuţă" a cărei traiectorie nu mai poate fi modificată, dacă roţile sunt blocate.
La maşinile echipate cu ABS, fenomenul de "pompare" sau de vibraţii în pedală intervine mai repede pe zăpadă. Nu trebuie să vă speriaţi de acest lucru - practic, sistemul acţionează automat în "cascadă", pentru a evita blocarea roţilor. Este recomandabil, totuşi, să nu vă bazaţi cu totul pe ABS, deoarece distanţele de frânare sunt mai mari pe zăpadă decât pe asfalt uscat. Este recomandabil să se aplice acelaşi stil ca la maşinile fără ABS.
În funcţie de împrejurări, nu vă grăbiţi să frânaţi. Rularea într-o treaptă mai mică asigură o frână de motor eficientă. Uneori, este suficient doar să luaţi piciorul de pe acceleraţie pentru ca maşina să încetinească suficient - lucru valabil, în majoritatea timpului, la viteze mici, specifice traficului urban.
La viteze mai mari, pe şosele sau autostradă, maşina poate fi încetinită eficient prin schimbarea într-o treaptă inferioară. Atenţie, totuşi, să manevraţi uşor ambreiajul, altfel bruscarea acestuia poate duce la pierderea controlului maşinii. De asemenea, la viteză mare nu retrogradaţi cu două sau chiar trei trepte mai jos, riscaţi să produceţi pagube majore motorului şi cutiei de viteze. Condusul preventiv şi cu viteză mai redusă este de preferat unei încetiniri de urgenţă care poate provoca un accident.
În cazul în care obstacolul din faţă impune frânarea de urgenţă, încercaţi să nu vă panicaţi prea tare. Deşi pare greu, este important să vă concentraţi pe modalitatea de a evita obstacolul, deci trebuie cântărite foarte rapid opţiunile. În nici un caz nu vă va ajuta dacă vă blocaţi cu piciorul pe frână şi mâinile pe volan, cu ochii la obstacolul în care, cel mai probabil, veţi intra...
Dacă aveţi impresia că trebuie să vă bazaţi doar pe calităţile maşinii (lucru valabil îndeosebi la maşinile cu tracţiune integrală), vă înşelaţi. Tot condusul preventiv este cel care vă fereşte de probleme.
Circulaţi cu prudenţă şi, în caz de derapaj, încercaţi să nu intraţi în panică, ci concentraţi-vă pe redresarea maşinii.
În cazul maşinilor cu tracţiune faţă, se poate întâmpla ca, în curbe, inerţia maşinii să conducă la un foarte pronunţat caracter subvirator. Adică maşina va tinde să alunece mai mult spre exteriorul curbei - într-o curbă la stânga riscaţi să ieşiţi de pe şosea, într-o curbă la dreapta riscaţi să intraţi într-o maşină de pe contrasens.
Atunci când se sesizează tendinţa de derapare, în primul rând trebuie luat piciorul de pe acceleraţie, pentru ca, o dată cu reducerea vitezei, roţile să capete o motricitate mai bună. Dacă intrarea într-un obstacol nu mai poate fi evitată, măcar o viteză mai redusă va însemna daune mai mici.
Frânarea într-un viraj pe zăpadă este contraindicată, mai ales în cazul maşinilor fără ABS, care nu mai pot fi redresate. Maşinile cu ABS au o şansă mai mare să ajute şoferul la evitarea unui accident, deoarece direcţia poate fi manevrată.
Atenţie şi la ieşirea din curbă, deoarece puntea spate poate să derapeze spre exteriorul curbei, dacă viteza este prea mare. În funcţie de experienţa celui de la volan, contrabracarea roţilor în direcţia spre care derapează puntea spate poate ajuta la redresarea maşinii.
În cazul maşinilor cu tracţiune spate, luarea cu viteză a unei curbe pe zăpadă duce la supravirare - adică spatele maşinii va ieşi spre exteriorul curbei, iar maşina va tinde să se rotească în jurul axei. În acest caz, redresarea este mult mai dificilă, dar contrabracarea roţilor (tot în direcţia în care iese spatele) ajută.
Maşinile cu tracţiune 4x4 le conferă, de obicei, celor de la volan o încredere foarte mare. Este adevărat, motricitatea în regim 4x4 este mai bună decât în cazul unei singure punţi motoare, dar acest lucru nu înseamnă că atenţia şoferului trebuie să fie mai redusă. În curbele pe zăpadă luate în viteză, pierderea controlului unei maşini cu tracţiune integrală poate pune probleme majore, în general maşina având o tendinţă subviratoare.
Din fericire, maşinile cu tracţiune integrală sunt mult mai eficient în cazul frânei de motor, deoarece toate roţile sunt încetinite, iar, dacă se apasă şi pedala de frână, descărcarea punţii spate nu este aşa de evidentă ca la o maşină cu tracţiune faţă.
La rularea pe timp de iarnă ajută mult şi prezenţa unui sistem anti-derapaj sau chiar a unuia de control al stabilităţii. Aceste sisteme reacţionează ceva mai repede decât cel de la volan în cazul pierderii aderenţie în curbe, acţionând atât asupra acceleraţiei, cât şi a sistemului de frânare.
Chiar dacă e ziuă, este necesar să circulaţi cu farurile aprinse. Prin urmare, asiguraţi-vă că, înainte să plecaţi cu maşina, aţi curăţat blocurile optice faţă şi spate de zăpadă sau gheaţă.
Pe timp de iarnă, farurile aprinse asigură o vizibilitate mai bună pentru ceilalţi participanţi la trafic.
De multe ori, din cauza zăpezii şi a ninsorii, este mai greu să realizezi cu ce viteză se deplasează o maşină sau chiar să o observi mai târziu. Circularea cu farurile aprinse înseamnă că vei fi mai vizibil pentru ceilalţi. Dar necesitatea ca farurile să fie curate lucru este clară atunci când se merge noaptea pe timp de iarnă. Opreşte-te să cureţi farurile de zăpadă, dacă ninge, ori de cât ori remarci că stratul de zăpadă a crescut pe capotă sau iluminarea drumului a scăzut.
Asigură-te că ai curăţat şi al treilea stop de frână, ca să fie cât mai clară intenţia de frânare. Este indicat ca, atunci când foloseşti frâna de motor, mai ales în oraş, să apeşi foarte uşor şi pedala de frână, ca să se aprindă luminile de stop. Astfel, cei din spate nu vor fi luaţi prin surprindere de încetinirea maşinii tale şi acest lucru poate însemna evitarea unui accident mic, dar stresant.
În condiţii de ninsoare abundentă, când vizibilitatea se reduce drastic, se ajunge la condiţii similare ca în caz de ceaţă. Prin urmare, foloseşte neapărat poriectoarele de ceaţă, dacă maşina are în dotare aşa ceva. În plus, este bine să circuli şi cu luminile de avarie, astfel fiind mai bine reperat de ceilalţi şoferi, care pot fi derajaţi de farurile tale.
Toate aceste recomandări vin, bineînţeles, pe fondul unei reduceri cât mai mult a vitezei. Dacă se ajunge la condiţii meteo foarte grele, este de preferat să opreşti până când lucrurile se îmbunătăţesc. Dacă nu găseşti o parcare, opreşte cât mai mult în afara drumului şi lasă luminile de avarie pornite.
Poate părea un lucru stupid: zăpada nu intră în habitaclu, nu? Ei bine, poate că zăpada nu intră de la sine, dar o aduc pasagerii. Iar frigul are şi el un efect serios asupra interiorului.
Încearcă să nu intri în maşină cu zăpadă pe haine sau pe încălţăminte.
Înainte de a intra în maşină, trebuie scuturate hainele şi dată jos zăpada de pe ghete sau cizme. E mai dificil atunci când afară mai şi ninge, însă e spre binele maşinii şi al confortului celor dinăuntru. Zăpada de pe hainesau încălţăminte se transformă foarte rapid în apă.
Pe de o parte, tapiţeria scaunelor se îmbibă cu apă şi se degradează. În plus, reţine diverse mirosuri (de exemplu, într-o maşină în care se fumează), iar aspectul ei se degradează rapid, din cauza frigului care îngheaţă particulele de apă din materialele din care e făcută tapiţeria.
Tapiţeria din piele ajunge, în scurt timp, să arate crăpată sau să îşi schimbe culoarea, ca şi cum ar fi prea învechită. Dacă aveţi scaune cu încălzire electrică, nu înseamnă decât că apa intră şi mai uşor în tapiţeria scaunului, iar o parte din ea, evaporându-se, ajunge în tapiţeria de pe plafon sau de pe portiere.
Pe de altă parte, zăpada de pe încălţăminte se topeşte şi se adună la picioarele pasagerilor. Covoraşele de cauciuc nu rezolvă decât în parte problema, deoarece mişcările maşinii şi permanenta mişcare a picioarelor celui de la volan fac apa să ajungă pe podea. Tapiţeria podelei se îmbibă, astfel, de apă, lucru valabil mai ales în spate, în unele cazuri producând coroziunea tablei. La maşinile cu multe cablaje pentru sistemele electrice şi electronice se poate ajunge chiar şi la un scurtcircuit.
Însă prezenţa apei în habitaclu mai are un efect: apa se evaporă, mai ales că, iarna, de obicei se dă drumul la sistemul de încălzire mai mult decât de obicei. Prin urmare, umiditatea în interior este mai mare, aşa încât geamurile sunt mai greu de dezaburit. Ceea ce afectează destul de serios vizibilitatea.
Mai trebuie ţinut seama că vaporii de apă se infiltrează în multe materiale, frigul ducând la apariţia granulelor de gheaţă în acestea, iar materialele se uzează mai repede. De exemplu, îmbrăcămintea volanului şi schimbătorului de viteze sunt mai probabil să se uzeze mai rapid în aceste condiţii, semn că utilizatorul maşinii nu ştia de acest punct 9...
Temperatura joasă din timpul iernii are efecte nu doar asupra confortului pasagerilor, dar şi asupra unor subansamble şi sisteme ale maşinii.
Verifică periodic sistemul electric, în principal bateria.
Bateria unei maşini are o viaţă mult mai grea iarna. În primul rând, frigul îi scade performanţele, deci bateria se descarcă mai repede. Pe urmă, pornirea motorului pe timp de iarnă solicită mai mult bateria. Nu în ultimul rând, pornirea sistemului de încălzire şi a altor elemente auxiliare (cum ar fi încălzirea din scaune) duc la o suprasolicitare a bateriei.
De aceea, e bine să verificaţi cum staţi cu starea bateriei chiar de la primele semne de anotimp friguros, iar, în timpul iernii, să mergeţi la un control al bateriei o dată pe lună. Poate părea un deranj inutil, însă probabil toată lumea a remarcat faptul că, după o noapte foarte friguroasă, maşina porneşte mai greu sau chiar pune probleme serioase la pornire.
Să nu uităm că bateria este, în general, plasată în compartimentul motor. Cât timp maşina stă, bateria este supusă frigului. La câteva minute după pornirea maşinii, temperatura în compartimentul motor devine foarte mare, aşa încât bateria trece foarte rapid dintr-o extremă în alta. Durata ei de viată este direct proporţională cu preţul şi calitatea ei, deci asiguraţi-vă că nu apelaţi la produse prea ieftine, care vă pot lăsa baltă în mijlocul iernii.
Foloseşte lichid antigel performant, precum şi lichid adaptat pentru spălarea parbrizului.
Nu cred că mai trebuie spus cât de imporant este un lichid antigel adaptat condiţiilor de frig. Atenţie la lichidele antigel foarte ieftine: pot îngheţa la temperaturile mici, dar pot fi şi corozive, afectând serios sistemul de răcire, ceea ce se soldează cu probleme mari la motor.
Lichidul de parbriz este foarte necesar iarna. Şi în acest caz, produsele foarte ieftine se pot dovedi inutile, ba mai mult, pot îngheţa şi bloca duzele de spălare a parbrizului, lunetei şi farurilor. Înainte de a porni, când curăţaţi maşina, este bine să folosiţi un spray anti-îngheţ în cazul acestor duze, pentru a le putea folosi cât mai repede.
Verifică starea lichidului de frână, dar şi cablul frânei de mână
Frigul afectează serios consistenţa lichidului de frână, mai ales dacă acesta începe să fie mai vechi. Astfel, proprietăţile acestuia se diminuează, iar eficienţa frânării scade drastic. Frigul mai poate afecta şi tubulatura din plastic, ceea ce poate duce la fisuri, dacă maşina nu a fost verificată conştiincios în service.
Discurile şi plăcuţele de frână pot fi afectate de materialul anti-derapant de pe drum. În special granulele de sare pot ataca metalul, dar se poate produce şi deteriorarea discului, dacă astfel de particule rămân blocate în etrier, între plăcuţe şi disc. De aceea este necesară curăţarea cât mai des a roţilor şi pasajelor acestora, pentru că iarna este mult mai probabil ca discurile să fie afectate astfel.
În multe cazuri, poate îngheţa cablul frânei de mână (frâna de staţionare). Acest lucru se rezolvă dacă, înainte de sezonul rece, daţi o fugă în service pentru lubrifierea suplientară a cablului cu soluţii contra îngheţului. Uneori, iarna e bine să nu mai tragi frâna de mână când ţii maşina parcată - astfel eviţi problemele de îngheţ.
Prin urmare, să circuli cu maşina iarna nu este deloc uşor.
În primul rând contază cum îţi pregăteşti maşina pentru a face faţă zăpezii, iar apoi trebuie să îţi adaptezi stilul de condus pentru o atenţie cât mai sporită. Şi nu uitaţi că, indiferent de cât de evoluată e maşina, iarna limitele fizicii sunt mult mai drastice.
Nu ne rămâne decât să vă urăm o iarnă automobilistică, dacă se poate, cât mai puţin grea şi lipsită de incidente. Mai ales că meteorologii au anunţat că e una dintre cele mai grele ierni din ultimii ani.
